dialog cu Aurelian CRĂIUŢU
La începutul acestei veri, Aurelian Crăiuţu a fost prezent mai peste tot, compensînd parcă anii de absenţă de pe zgomotoasa scenă a opiniilor exprimate public. Şi apariţia unei persoane sigure de sine, care nu face zgomot, a fost de natură să asigure liniştea necesară pentru receptarea unui mesaj mai puţin obişnuit. Colaborator prin mail la Dilema veche, l-am invitat pe Divan ca să verificăm dacă omul seamănă cu articolele lui. Răspunsul e da. Discuţia a durat, s-au spus multe lucruri savante (el) şi s-au făcut multe glume (noi); din păcate, tehnica noastră de înregistrare a fost extrem de capricioasă. Cîteva din fragmentele recuperate.
Mircea Vasilescu: V-aş ruga, pentru început, să răspundeţi la o întrebare care se punea frecvent pe la începutul anilor '90 - desigur, în alt scop decît o fac eu acum... "Ce aţi făcut în ultimii cinci ani?"
Am terminat doctoratul în 1999 şi m-am mutat de cîteva ori dintr-o parte în alta a Americii, străduindu-mă să găsesc o slujbă în spaţiul universitar american...
Magdalena Boiangiu: Dar cum aţi ajuns în America? Şi cînd?
Am ajuns în America în vara anului 1993, la puţin timp după ce devenisem, într-un mod metaforic, "membru fondator" al Colegiului "Noua Europă". Participasem anterior la o întîlnire în casa dlui Pleşu care adunase, ca să spun aşa, o echipă de "păsări rare". Am numit-o astfel pentru că era o grădină zoologică sui generis, iar eu făceam parte din ea, ca economist şi traducător, în acelaşi timp al lui Husserl.
O lume condusă de premii
Am plecat iniţial pentru un an cu o bursă Fulbright (care a fost complicată în felul ei), şi am făcut ulterior doctoratul în Ştiinţe politice la Universitatea Princeton, unde am fost admis în 1994. După aceea a început peregrinarea... Am predat un an la Universitatea Duke, între 1999-2000, după care m-am mutat în mi
