Oferim cititorilor în paginile de faţă un fragment din cartea de convorbiri cu Octavian Paler pe care criticul Daniel Cristea-Enache o alcătuieşte în prezent. Ne bucurăm să o putem face în preajma aniversării cunoscutului prozator, eseist şi memorialist care, în 2 iulie, împlineşte 80 de ani.
Octavian Paler a intrat destul de târziu în literatură, debutând la 44 de ani cu o carte de poeme (Umbra cuvintelor, 1970). Au urmat mai multe volume în care îmbină original formula impresiilor de călătorie şi a memoriilor cu eseistica axată pe teme morale şi de cultură: Drumuri prin memorie (1972), Mitologii subiective (1975), Apărarea lui Galilei (1978), Scrisori imaginare (1979), Caminante (1980), Viaţa ca o coridă (1987) ş.a. Romanele Viaţa pe un peron (1981) şi Un om norocos (1984) sunt construcţii narative complexe, cu încărcătură simbolică, trimiţând străveziu către formele sistemului totalitar, dar şi deschise meditaţiei existenţiale. Semnificaţiile critice nu le-au fost trecute cu vederea de către regimul ceauşist care a supus romanul Un om norocos unui simulacru de proces public, în tradiţia înscenărilor proletcultiste reînviate.
Cărţile de după 1990 ale lui Octavian Paler, Don Quijote în Est (1991), Deşertul pentru totdeauna (2001), Autoportret într-o oglindă spartă (2004) prelungesc filoanele reflexive şi autobiografice, în spiritul unei continuităţi de viziune care-i defineşte scriitorului personalitatea. Extrem de activ şi în ziaristică, în dezbaterile publice, contrariat şi deseori revoltat de ceea ce vede în jurul său, Octavian Paler s-a manifestat ca un critic neconcesiv al tuturor guvernărilor post-decembriste. îi urăm să se afle în continuare la post şi îl felicităm călduros la frumoasa aniversare.
R. L.
- Vă fascinează figura lui Don Quijote, eroul atât de puţin "ero
