E foarte greu să prevezi schimbările lingvistice: ipotezele despre evoluţia viitoare a limbii sînt adesea infirmate şi răsturnate spectaculos de desfăşurarea reală a faptelor. Cu un an în urmă, discutam în această rubrică despre denominarea monedei naţionale şi despre desemnările oficiale şi populare pe care le primea noua unitate monetară ("Leu greu", în România literară nr. 13, 2005). Comparam atunci sintagmele leu nou şi leu greu şi mă întrebam care din ele va reuşi să domine uzul curent, atîta vreme cît va mai fi nevoie să se diferenţieze două sisteme diferite de plată. Datele statistice ale momentului păreau să indice o preferinţă puternică pentru formula leu greu - şi nici nu mă gîndeam atunci că uzul va evolua în cu totul altă direcţie, alegînd o soluţie pe care nici nu o întrevedeam. Între timp, între oficialul lei noi şi jurnalisticul lei grei, vorbitorii par să fi ales... ronii! Acronimul oficial şi internaţional (RON = Romanian New Leu, înlocuind pe ROL = Romanian Leu) a fost adoptat surprinzător de repede în uzul cotidian, primind chiar desinenţă de plural şi apărînd deja în scris şi cu litere minuscule. Acum, după ce forma s-a răspîndit destul de mult, putem găsi şi explicaţii ale succesului său: favorizat de frecvenţa cu care acronimul a circulat în scris în spaţiul public (în anunţuri, pe etichetele produselor etc.) şi mai ales de scurtimea şi uşurinţa de pronunţare a formei (leu greu sau leu nou sînt sintagme mai lungi şi mai incomode). Împotriva noii preferinţe ar fi stat totuşi unele argumente: RON este o formă netransparentă, artificială, care nu părea aptă să substituie un cuvînt vechi, înrădăcinat, ca leu. Posibilele obstacole nu par totuşi să fi contat. Roni e deja o formă populară, pe care a început să o folosească şi limbajul jurnalistic, în stilul colocvial: "salvamarul nu vrea să fie furat de ronii binemeritatei amenzi pe care o va aplica ne