"Este vorba de acelasi mecanism, nu stiu... era sa zic securist, era sa zic comunist, cred ca le zic pe amandoua. Noi ne jucam pe televizor, vezi Doamne, facem opozitie, ne exprimam pozitiile, ne exprimam doctrinar, baietii isi vad de treaba."
Aceste cuvinte au fost rostite acum doua zile de un lider pesedist, Cristian Diaconescu, inainte de a-si anunta, la un post de radio, demisia din toate functiile detinute in partid (cea mai importanta fiind aceea de purtator de cuvant).
Declaratia, in esenta, este expresia unei exasperari. Pe de o parte, omul se simte folosit. Este scos in fata, la televizor, unde isi exprima punctele de vedere, luand seama la doctrina, adica la principii.
"Ok - spune Diaconescu - inteleg sa ma conformez si sa sustin, cu propria mea onorabilitate, imaginea partidului, chiar daca aceasta imagine nu acopera nici pe departe realitatea. Inteleg sa fac, pentru PSD, aceasta concesie."
Pe de alta parte, nu numai ca nu exista nici un beneficiu personal de pe urma contributiei sale imagologice (alta decat, eventual, "afirmarea in politica"), dar persoana sa nici nu prea conteaza cand este vorba de "adevaratele probleme" ale partidului. Cu alte cuvinte, Diaconescu s-a simtit luat de fraier. Ar fi de discutat daca purtatorul de cuvant al PSD ar fi reactionat la fel de prompt si de hotarat intr-o alta problema, care nu l-ar fi afectat personal.
Tocmai pentru ca aveau cunostinta de acest lucru, stiau despre faptul ca Diaconescu are legatura cu subiectul, liderii PSD au omis sa-i aduca la cunostinta ceea ce au pus la cale. Ei au mizat pe toleranta liderului PSD, pe insuficienta influenta a acestuia in interiorul partidului etc.
Diaconescu a recunoscut din start ca, in scandalul creat, sotia sa este parte implicata. Nu ne imaginam ca ar fi fost atat de vehement, daca ar fi fost sigur ca aceasta ar avea vreo vina. In chestiu
