Legile lui Murphy ne spun că "întotdeauna este loc şi de mai rău". Bursa de Valori Bucureşti ne demonstrează că legile lui Murphy sunt adevărate. Anul 2006 este cel mai traumatizant din Legile lui Murphy ne spun că "întotdeauna este loc şi de mai rău". Bursa de Valori Bucureşti ne demonstrează că legile lui Murphy sunt adevărate. Anul 2006 este cel mai traumatizant din istoria recentă, nici în cele mai agitate coşmaruri nu ne imaginam că o acţiune SIF5 ar putea să mai ajungă 1,75, foarte aproape de 1,72 înregistrat în februarie 2005. Acum mă întreb dacă ceea ce se întâmplă seamănă cu 2005 sau cu 1997. Primele patru luni par trase la indigo cu 2005, avem o creştere la început, urmată de corecţie şi o perioadă de consolidare. În aprilie, investitorii se aşteptau ca bursa să continue pe tiparul anului precedent, adică să continue consolidarea, iar toamna să aducă un trend ascendent cu creşteri peste maximele din februarie. Dar în luna mai începe un al doilea val de scădere, un tsunami care ne duce cu gândul mai degrabă la 1997. Acum observăm din ce în ce mai multe similitudini cu 1997. Ca şi pe vremea lui Ciorbea, şi acum avem un guvern lipsit de pragmatism, de mult timp deconectat de la realitate, trăind parcă într-un univers paralel. Avem aceeaşi luptă pentru "ciolan" între PD şi PNL şi aceeaşi "eficienţă" în procesul de guvernare. Îl avem şi pe Sebastian Vlădescu, probabil cel mai slab ministru de finanţe din istoria României. Cota unică - o idee care, pe cât de bună la nivel teoretic, pe atât de prost a fost pusă în practică. Pentru a avea efectele scontate, cota unică trebuia dublată de o stabilitate a mediului de afaceri pentru a atrage investiţii care în final trebuiau să genereze creştere economică. Încă de la învestire, Vlădescu ne-a ameninţat că în două săptămâni avem un nou cod fiscal şi l-am avut în zece luni, probabil dat cu premeditare pentru a nu lăsa