- Editorial - nr. 127 / 30 Iunie, 2006 O translatie in domeniul presei a deja celebrelor cuvinte "Cata viata atata literatura", cu existenta si cu circulatie de atata timp in perimetrul culturii unui neam, pentru unii ar putea parea o pura si nefericita utopie. De aici, probabil, ar putea pleca speculatiile in domeniu. Ca fruct al neputintei unei intelegeri corecte si concrete a fenomenelor lumii de azi, mai ales a unei realitati dintr-o "originala" tranzitie romaneasca, interpretarile binomului presa-cultura ar putea starni mai multe intrebari. Una dintre ele ar fi si cea mai simpla, dar, aparent, si cea mai inutila pentru unii: ce are comun presa cu literatura, cu cultura in general? Raspunsul fiecare il poate da in functie de locul in care este pozitionat si, mai ales, din punctul de vedere al unei intelegeri sau neintelegeri a unui adevar. In privinta ziarului "Cuvantul liber", raspunsul este simplu: presa si literatura au ca numitor comun viata, inainte de toate, realitatea in care traim. Se vorbeste de atatea ori, formal, despre rolul informativ si formativ al ziarului, aceasta "scanteie de o zi", cum se exprima candva Arghezi. Tin sa precizez ca, aici, unde traim, intr-o zona cu un statut special, unde, iata, a trebuit sa vedem, in 20 martie 1990, un inceput de minirazboi civil, aici unde am fost "stanca" de care s-a spulberat valul iredentist al lacomiilor nemesesti, nevoiti sa punem pumnul in pieptul furtunii, primii scriitori de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial (ii amintim aici pe fratii Luca, pe Romulus Guga, Mihai Sin, Zeno Ghitulescu, Cornel Moraru, Anton Cosma, Ion Radin, Nicolae Baciut, Serafim Duicu, Valentin Marica, Iulian Boldea, Soril Miavoe, Kocsis Francisko, Ion Dumbrava, Eugeniu Nistor, Helmuth Seiller, Dan Culcer, Ion Ilie Milesan, Aurel Hancu, Dumitru D. Silitra, Razvan Ducan si subsemnatul) si-au publicat primele scrieri in pagina de c