Aflam de la primul ministru ca liberalii vor cere doua sesiuni parlamentare extraordinare în arsita verii, pentru a dezbate si vota legile integrarii. Ca alegator si contribuabil, te întrebi de ce este nevoie de sesiuni extraordinare pentru votarea unor proiecte de legi care, fiind declarate prioritare, trebuia sa fi fost adoptate de mult. Raspunsul la aceasta întrebare ne va purta pe taramul ambitiilor politice si al luptelor de culise, al falselor prioritati si al aliantelor dictate de interese de casta. Sa începem însa cu o cauza obiectiva: cu un program de lucru care începe luni la pranz pentru biroul permanent si abia la ora 16:00 pentru plen si se încheie joi la pranz pentru toata lumea, nu poate fi vorba din start de prea multa eficienta, mai ales daca mai socotim delegatiile în strainatate, sederile euro-observatorilor la Strasbourg si Bruxelles si sarbatorile religioase de peste an. Dar nici de prea multa responsabilitate fata de obiectivul integrarii nu putem vorbi, de vreme ce deputatii, de pilda, au lasat pe ultimele doua luni ale sesiunii parlamentare 33 din cele 83 de proiecte legislative necesare integrarii înUE. Cine poate adopta 33 de legi în doua luni, fara sa se faca de ras? Sa presupunem, desi stim ca lucrurile nu stau asa, ca parlamentarii au dorit sa faca totusi acest tur de forta. O astfel de decizie „eroica“ se izbeste imediat de chiulul generalizat si, de multe ori, de voturile gresite. In consecinta, procedura parlamentara se prelungeste si acte normative esentiale pentru integrare ajung sa fie amanate pentru sesiunea din toamna, cum a fost cazul ordonantei de urgenta privind absorbtia fondurilor comunitare, domeniu pentru care Romania avea un stegulet rosu. In cele din urma, ordonanta a fost din nou inclusa pe ordinea de zi. Dar cine citeste ordinea de zi a Camerei nu stie daca trebuie sa rada sau sa se ia cu mainile de par. In tot cazul, î