schiţă de portret)

Fiu al Mariei şi al lui Constantin Cerăceanu, s-a născut în ziua de 29 octombrie 1940, în localitatea Drăgăşani - Vâlcea. După ce lucreză, o vreme, ca vopsitor la Cooperativa Sârguinţa şi apoi la Complexul pentru Industrializarea lemnului Vâlcea, uremează, în intervalul 1960 - 1966, cursurile Institutului de Arte Plastice N.Grigorescu din Bucureşti, secţia pictură, clasa Corneliu Baba, unde îl are coleg şi pe Mirel Zamfirescu. Din 1966 este profesor de desen la Şcoala nr. 4 din Râmnicu-Vâlcea, instituţie în care se şi definitivează în 1969. În ianuarie 1992 de pensionează anticipat, din motive de sănătate, cu pierderea capacităţii de muncă, gradul II. În 1997, pictorul Gheorghe Dican şi încă vreo cîţiva prieteni îi organizează o expoziţie la Râmnicu-Vâlcea, prima şi, pînă în 2003, cînd Galeria Luchian 12 îi organizează o importantă expoziţie,ultima ieşire în public a pictorului. Cu prilejul primei expoziţii, Muzeul de Artă Vâlcea îi achiziţionează patru lucrări. Constantin Cerăceanu nu a fost primit în Uniunea Artiştilor Plastici, iar de mai mulţi ani nu a mai reuşit să picteze, opera lui fiind extrem de restrînsă.

I. O lume ascunsă

Constantin Cerăceanu este un pictor singular, o prezenţă - ori, mai bine zis, o absenţă - care l-ar putea uşor transforma într-un caz. Dar dacă la nivelul expresiei, al construcţiei imaginii şi al mesajului artistic el este cu desăvîrşire singur, în ceea ce priveşte destinul său public, de fapt inexistenţa acestui destin, compania sa este copleşitoare. Izolat de lume, străin de orice vanitate în plan social, complet anonim într-un peisaj cultural bine identificat şi tot atît de bine controlat ideologic, surd la orice doctrină şi imun la presiunea modelor, el s-a scufundat, pînă în pragul uitării, într-o lume paralelă unde mai zac de multă v