Deoarece în volumul Dnei Monica Lovinescu Jurnal 1998-2000 apărut recent la Ed. Humanitas, este redat un fragment de conversaţie dintre Dvs. şi autoarea volumului, în care din nou, numele şi memoria tatălui meu sunt calomniate de Dvs., mă văd obligată să vă reamintesc următoarele:
În anul 2005 a apărut la Ed. Humanitas Jurnal 1996-1997 al Dnei Monica Lovinescu. în el este menţionat telefonul dat de Dvs., la Paris, familiei Lovinescu-Ierunca, telefon "disperat" şi "dezgustat" de descoperirea în "Arhive" a faptului că Vladimir Streinu a fost şi el "denunţător" asemeni lui Ion Caraion.
Citirea la vremea respectivă a acestei atât de grave afirmaţii a Dvs. cu ireparabile consecinţe, ea rămânând consemnată într-un important document ca Jurnalul Dnei Monica Lovinescu, afirmaţii care, în mod normal, se fac însoţite numai de acte probatorii, m-a obligat să public în România literară, nr. 42, din 20 oct. 2005, o "Precizare".
În cazul în care nu aţi citit-o, vă informez ce conţinea printre altele:
- În emisiunea Dlui Arachelian, din 12/II/2001, de la Radio România-Actualităţi, ce avea ca subiect pe Ion Caraion, s-a insistat, subliniindu-se "cazul lui Vladimir Streinu", care obligat, în condiţiile de detenţie, (cunoscute de Dvs. din mărturiile celor prezentaţi în volumul Anatomia mistificării) să semneze un angajament, a "refuzat categoric orice fel de colaborare cu Securitatea".
În urma acelei emisiuni, am solicitat la CNSAS dosarul personal al lui Vladimir Streinu (Nicolae Iordache), în calitatea mea de unică fiică a sa. L-am citit de două ori şi am constatat că în el nu există nici un fel de document, raport informativ, notă sau notă-raport semnate de tatăl meu. în schimb, dosarul cuprinde într-o majoritate covârşitoare rapoartele Securităţii, datate şi semnate de organele de Securitate din Direcţia a III-a
