- Cultural - nr. 127 / 30 Iunie, 2006 A (se) speria Un cuvant din fondul vechi are multe intelesuri si o familie bogata. E vorba de verbul a speria, avand corespondent latinescul expavorere. Sensul de baza a lui a (se) speria: a (se) umple de frica, de spaima; a (se) inspaimanta, a (se) infricosa. Expresia _ se sperie si de umbra lui se spune despre o fiinta foarte fricoasa. A-si speria (sau a-i speria cuiva) somnul, a face sa fuga somnul, sa nu-i mai fie somn. De speriat, iesit din comun, uimitor, extraordinar. "Cand isi arunca ochii spre poarta, ce sa vada? Cucosul sau era ceva de spariet! Elefantul ti se parea purece pe langa acest cucos" (I. Creanga). Conjugarea acestui verb: eu, tu (ma, te) sperii, el (se) sperie, sa (se) sperie, noi (ne) speriem etc. In opera eminesciana sunt folosite speria si sparia. "Cezara se sparie la aceste sunete". Pentru se sperie este si varianta regionala sa sparie. Miron Costin precizeaza ca scrierea istoriei dupa atatea veci… "se sparie gandul". Speriat, regional spariet, infricosat, temator. Locutiunea a baga (pe cineva) in sperieti (sau in toti sperietii), a speria, a inspaimanta (pe cineva). Regional este varianta spariet. "Rade doar cu ochii-n lacrimi, sparieta de-o minune" (Eminescu). Sperietoare, persoana, lucru care sperie; obiect, momaie, morisca etc. pentru speriat pasarile daunatoare culturilor. Sperietura, speriat, spaima; a trage o sperietura, a fi cuprins de spaima, a trece printr-un pericol. In superstitii: boala provenita din spaima, speriat. Sperios, sperioasa, adjectiv: care se sperie usor; fricos; timid; sfios; care exprima frica, spaima sau timiditate. Si acest adjectiv are o varianta regionala, sparios. "Omul se uita sparios si uitit la Dan" (Eminescu). Cuvantul uitit, in Moldova: distrat, pierdut in visare. Ca metafora, cu sensul fantastic, tot la M. Eminescu: "Nimeni nu l-a insotit in uitita lui cala