de Patriarhul Nikon, la mijlocul secolului al XVII-lea. În timpul perioadei de persecuţie, o parte dintre membrii mişcării împotriva reformei lui Nikon au fugit în Polonia, Austria, Suedia, de Patriarhul Nikon, la mijlocul secolului al XVII-lea. În timpul perioadei de persecuţie, o parte dintre membrii mişcării împotriva reformei lui Nikon au fugit în Polonia, Austria, Suedia, Prusia, Moldova, Dobrogea, iar cu timpul au ajuns şi în America de Nord, Manciuria şi chiar în Australia. Primele comunităţi de lipoveni din România sunt cele din satele Lipoveni (1724) şi Manolea (1743), ambele în judeţul Suceava; s-au constituit apoi comunităţile din Sarichioi, Jurilovca şi Slava Rusă, toate din judeţul Tulcea. Din punct de vedere organizatoric, la 28 octombrie 1846 ia fiinţă Mitropolia de Rit Vechi de la Fantana Alba (Bucovina de Nord), primul ierarh fiind mitropolitul Ambrozie, care a fost anterior mitropolit al Bosniei şi Herţegovinei. Alegerea lui Ambrozie ca mitropolit a marcat constituirea comunităţilor creştine de rit vechi într-o Biserică autonomă ce cuprinde toţi credincioşii de rit vechi din Europa, America şi Australia. Succesorii lui Ambrozie (Kiril, Arcadie etc.) au purtat titlul de mitropolit, fiind recunoscuţi conducători spirituali ai tuturor credincioşilor creştini de rit vechi din lume, statut şi recunoaştere ce şi le menţin şi astăzi.
Credincioşii creştini de rit vechi se consideră păstrătorii "adevăratei credinţe ortodoxe" şi a vechilor rânduieli tradiţionale ale Bisericii Ortodoxe, păstrează calendarul pe stil vechi, iar serviciile religioase le oficiază în limba slavonă.
Cultul Creştin de Rit Vechi din România este organizat într-o mitropolie cu sediul la Brăila, condusă de un mitropolit şi trei episcopi vicari. Cei aproape 40.000 de credincioşi lipoveni au la dispoziţie 37 de parohii şi 57 lăcaşe de cult, deservite de 37 preoţi, 5 diaconi şi
