Unde dai şi unde crapă

Cronicarul n-o să mai citească recenziile scrise de Bianca Burţa-Cernat în OBSERVATOR CULTURAL. Se cuvin, aşadar, cîteva vorbe la despărţire. Întîmplător, ultima cronică, din numărul 69 (22-28 iunie), despre agresiuni şi digresiuni e, ca toate celelalte, şi agresivă, şi digresivă. Rău. Şi... confesivă: "Reţeta o folosesc de altfel mai mulţi: faci zgomot ca să atragi atenţia, dar conteşti cu metodă, la momentul oportun, şi nu pe oricine. Iar odată intrat într-un sistem, în sistemul universitar, de exemplu, te potoleşti definitiv." Lasă că învăţămîntul universitar e, pentru tînăra recenzentă, o curte a parveniţilor (deşi, hélas, predă ea însăşi, sau greşesc! - "ţine, ca doctorand, un seminar pe semestru, în regim de plata cu ora"), dar ce-are a face una cu alta? Păi are, că generaţia, în căutarea, mai mult sau mai puţin ipocrită - şi nu BBC trebuie să arunce piatra... - a locului în sistem, e plină de moralişti de serviciu. Care, de obicei, nu scutură valorile consacrate, fiindcă poate fi ori ineficient (de exemplu, sînt deja în Universitate, şi-atunci nu te mai legi de ei decît selectiv, pentru neelegante reglări de conturi), ori periculos. În schimb, pe principiul "să facem curat la noi în ogradă" (deh, fiecare cu congenerii lui...), "rad" debuturile. Chiar şi pe criterii prea puţin literare. Ceea ce, şi dacă se-ntîmplă ca debutantul s-o merite, tot din cale-afară de urît rămîne.

Clarvăzătorii

Impresia pe care o lasă posturile noastre de televiziune e aceea a unor locuri asediate de clarvăzători, radioestezişti şi ghicitori în stele cărora le-a intrat în cap că izbăvirea omenirii atîrnă de prestaţia lor televizată. Dacă trecem peste emisiunile de astrologie pentru uzul cetăţenilor de rînd, în cursul cărora ni se prevesteşte zilnic, săptămînal sau lunar doza de horm