Aparate electronice desfacute bucata cu bucata si asezate la soare, haine spalate pe jumatate si intinse pe garduri si multa liniste intr-o zi torida de iunie, in care, in locul mirosului de fan proaspat cosit de la munte, se simte aerul greu al cadavrelor intrate in putrefactie. Sute de animale au ramas ingropate in namol si trei persoane nu au fost inca gasite, asa ca oamenii se uita de doua ori pe unde calca. Asa arata, la o saptamana dupa torentul care a maturat totul in calea lui, localitatea bistriteana Tarlisua, locul de unde au plecat sa munceasca in strainatate peste 400 de oameni. S-au intors cu totii si si-au construit case frumoase, dotate cu aparatura de ultima generatie si cu masini in curte. Pe unele dintre ele le-a luat apa cu tot cu garaje si zac acum parasite la marginea drumului. Altele stau innamolite in curti si gradini ca niste stafii. Avutia de-o viata, ingropata in namol Ludovica Rus are 51 de ani si locuieste impreuna cu sotul ei intr-o casa cu etaj, vizavi de primarie. In curte, o masina de teren sta cu rotile infundate intr-o scoarta de pamant. Nimanui nu-i pasa de ea. Stapanii gospodariei stau pe prispa si se uita la televizorul nou, desfacut bucata cu bucata. "Viata mea inainte era linistita, frumoasa, buna, fara grija zilei de maine. Aveam totul inainte de nenorocirea asta. Am ramas fara nimic, eu, mama, fratele meu, sora-mea. Nu-s singura care am ramas asa. Astazi mai spal, incerc sa mai salvez ceva: vase, canapeaua, dulapul. In primul rand, peretii trebuie spalati de namolul ala. I-am zis la barbatul meu sa plecam de aici sa nu mai vedem satul, sa nu mai vedem nimic", povesteste femeia. Barbatul ei a lucrat ca sofer pe masina de transport a scolii, dar si aceea a ramas innamolita undeva la vale si acum se teme ca nu va mai fi nevoie de el. In casa familiei Rus n-a mai ramas nimic in afara de un serviciu de cafea, care a scapat ca