Anuntul de ieri ar putea fi speculat mai bine de PRM si de adversarii din PNL ai actualului premier. Premierul Calin Popescu-Tariceanu a mutat in Irak campul de batalie dintre el si presedintele Basescu. Acolo unde razboiul este adevarat, si nu de imagine.

Considerand probabil ca numai evocarea unei orori reale poate sa intoarca procentele lui Traian Basescu in favoarea sa, Tariceanu, care nu a reusit sa capitalizeze niciuna dintre temele de politica interna (a esuat in a acredita teza presedintelui imatur si daunator, in a se prezenta ca alternativa anticomunista), a decis, sfatuit probabil de spindoctorii din jurul sau, sa ceara retragerea trupelor romanesti din Irak.

In termeni strategici a lansat o diversiune pentru a-si pregati invazia. Tinta este evidenta: instrainarea presedintelui Basescu de electoratul sau autarhic, antiamerican, castigat cu discursuri justitiare practicate in domeniile anticoruptiei si sanatatii.

Tactica premierului este insa gresita si s-ar putea trezi foarte curand cazut pe campul de batalie. Subiectul retragerii trupelor romanesti din Irak nu era unul de interes public major.

Sondajele de anul trecut aratau ca, daca inainte de rapirea celor trei jurnalisti romani procentul celor care sustineau o asemenea decizie era mult peste 50%, dupa rezolvarea cu bine a crizei ostaticilor, preocuparea a scazut semnificativ.

Odata lansata insa, tema ar putea conduce la cresterea PRM, partid care are un discurs adecvat publicului vizat. Elegantii liberali nu au cuvintele potrivite pentru a imbraca acest mesaj, Vadim le are.

El poate trezi cu clisee patriotarde mitul latent al "neamestecului in treburile interne" ale Romaniei sau ale altor state. In 2000, Romania Mare a obtinut un procent substantial, propulsata fiind si de asocierea cu PSD, partid cu o mai mare notorietate si popula