Neavand prea multe motive de mandrie, actuala putere de la Bucuresti si-a inscris totusi in palmares o fapta de arme ce a lasat lumea cu gura cascata. Loviturile din lupta politica interna presedinte-premier au atins in plin Washingtonul si Londra. State mai putin civilizate, in general nu din Europa, afecteaza de obicei prin instabilitatea lor vecinii.
Dar ca sa treci Marea Manecii si Atlanticul nu e la indemana oricui. Manevra liberalilor lui Calin Popescu Tariceanu de a folosi pretextul retragerii trupelor romanesti din Irak ca arma impotriva populismului inecat in lacrimi al presedintelui Basescu a avut un efect mult mai mare pe scena internationala decat, de exemplu, intrarea Israelului in Gaza.
Anuntul facut in vreme de razboi fara consultarea aliatilor americani si britanici privind propunerea de retragere a militarilor romani din Irak nu are cum sa aduca puncte Romaniei. Nu propunerea ca atare, ci felul cum a fost facuta arata ca premierul Tariceanu a pus interesul propriu si de partid deasupra interesului national.
Reactia presedintelui Basescu, care s-a dorit ferma, a fost din nefericire la fel de daunatoare pentru tara. In sedinta CSAT de ieri, presedintele Basescu si-a impus punctul de vedere. „Romania nu se retrage din Irak”. Decizia este corecta, tinand seama ca anuntul fusese facut peste noapte si fara consultarea aliatilor.
Grav este insa ca presedintele Basescu a blocat si orice dezbatere in legatura cu acest subiect. S-a salvat astfel credibilitatea Romaniei? Putin probabil. Episodul nu poate fi sters cu buretele nici pe plan extern si nici intern. El va redeveni actual cand presedintele va incerca sa verse lacrimi la sicriul urmatorului militar roman ce va repatriat din Irak.
Atacat intr-un mod politicianist, Basescu a raspuns in acelasi registru. In batalia politica Basescu-Ta
