Fostul luptator anticomunist nu s-a bucurat de respectul cuvenit.
Oferim terenuri unor pretinsi revolutionari, votam fosti activisti si securisti in functii publice, oferim pensii de zeci de milioane de lei celor care au terorizat romanii inainte de 1990, dar le refuzam fostilor detinuti politici onoarea de a muri cu demnitate.
Cel mai cunoscut partizan al rezistentei anticomuniste din Muntii Fagaras, Ioan Gavrila Ogoranu (mort pe 1 mai a.c.), a fost nevoit sa suporte tratamentul umilitor al statului roman, refuzandu-i-se un credit pentru nevoi personale in ianuare 2005. Refuzul bancii a fost justificat de cazierul judiciar in care Ogoranu figura (vezi facsimil).
„Condamnat la 15 ani de munca silnica in contumacie pentru activitate subversiva intr-o organizatie de spionaj, prin sentinta penala numarul 715/1959 a Tribunalului Militar Cluj si condamnat la pedeapsa cu moartea pentru uneltire contra ordinii sociale, prin sentinta penala numarul 687/1951 a Tribunalului Militar Brasov - in baza art. 3, Decret 15/1988 i s-a comutat in pedeapsa de 20 de ani inchisoare.”
Ordonanta umilitoare
Si pentru ca umilirea sa atinga sublimul, pe 9 martie 2006, sotia lui Ogoranu, Ana, primeste raspunsul la cererea inaintata Comisiei pentru constatarea calitatii de luptator in rezistenta anticomunista, in care solicita dreptul de a i se acorda calitatea de Luptator in rezistenta anticomunista: „Comisia a decis respingerea cererii dumneavoastra de constatare a calitatii de luptator in rezistenta anticomunista”.
Ca urmare a acestui raspuns, Ana Gavrila Ogoranu va trimite un memoriu ministrului justitiei, in care va explica motivele pentru care solicitase calitatea de Luptator, incheindu-si scrisoarea spunand: „Declar ca imi retrag cererea trimisa Comisiei cu cinci ani in urma si refuz sa fac „plangere” la instanta de contencios. M-as simti inca o data in
