Am trait pentru multa vreme cu credinta ca exista o corelatie intre gradul de dezvoltare economica a unei tari si grija cu care cetatenii acelei tari conduc masina. Mi se parea ca cu cit mai putin dezvoltata era o tara, cu atit mai putine erau si regulile de pe soselele ei: nici vorba de limite de viteza, iar acolo unde pietonii aveau prioritate prin lege, nu o aveau, de fapt, in practica (exceptia fiind data, bineinteles, de faptul ca cei mai multi oameni nu sint atit de barbari incit sa-si ucida semenii fara motiv). De-a lungul ultimei luni, de cind am revenit in Statele Unite, a trebuit, insa, sa constat cu amaraciune ca acea credinta a mea e mai degraba falsa.
Din punct de vedere economic, America e considerata a fi cea mai dezvoltata tara de pe planeta. in ciuda acestui fapt, sint destui aici care conduc ca nebunii. De ce oare? Sigur ca America este singulara in dependenta sa de masina. Orasele, cartierele noastre, intreaga noastra cultura sint croite in jurul ideii de automobil. Pentru americani, masina e un drept, nu un privilegiu, o necesitate, nu un lux. Da, masina pe care o conduci este folosita si pentru a exprima bogatie si statut social, dar, pina la urma, aproape oricine are una. Multi parinti americani le dau copiilor lor, ca dar de ziua lor de nastere cind implinesc 16 ani, o masina. E un ritual de trecere. Reprezinta libertate, mobilitate si autonomie.
in mod ciudat, s-ar putea spune, tocmai aceasta dorinta de libertate si mobilitate a condus la propria noastra incarcerare pe autostrazi congestionate. si astfel, noi, cei obisnuiti cu libertatea nelimitata, ne gasim frustrati si agitati in mijlocul nodurilor de circulatie rutiera. Asa apar cei care incearca sa fenteze sistemul, pentru a-si mentine libertatea. Din ce in ce mai multi americani ignora semnificatia culorii rosii a semaforului, se baga in fata altor masini la limita p
