Consumul zilnic de ziare (care, daca este excesiv, dauneaza grav sanatatii) mi-a permis sa constat unele similitudini la articolele pe teme politice. Mai intâi, se prezinta evenimentul respectiv, dupa care urmeaza, dupa caz, lamentari catastrofale sau satisfactii cosmice privind urmarile posibile ale acestui eveniment. Se argumenteaza apoi importanta dezvaluirii acestui eveniment, precum si cine sta in spatele dezvaluirilor legate de acesta. Dupa aceea se deconspira vinovatii; daca efectul evenimentului e negativ, atunci lucrurile sunt simple; vinovatul este sau Tariceanu, sau Basescu; mai sunt câtiva disponibili, dar n-au aceeasi greutate. Urmeaza insultele, acuzele, ironiile si cu asta gata. Cauzele profunde sau propuneri de eventuale solutii nu sunt obligatorii. Dupa cum se evita eventuala concluzie ca evenimentul respectiv nu e decât un aspect marunt al unei situatii generale grave si complexe. Sa luam, de pilda, cazul guzganului dintr-o curte de spital, care n-a scapat ochiului vigilent al presedintelui (cel drept.) Desi nu s-a stabilit daca guzganul era rozaliu sau portocaliu, aceasta intâmplare a fost innobilata cu rang de eveniment. Desi nu era cazul; a, daca s-ar fi demonstrat ca in nici un spital din România nu exista sobolani, asta da eveniment. Cum toate spitalele noastre au in dotare sobolani proprii, stirea e o banalitate. Se ignora faptul ca majoritatea cladirilor care adapostesc spitale (ca si scoli, de altfel) sunt foarte, foarte vechi si intr-o stare de degradare avansata. Se ignora faptul ca nu numai in spitale sau scoli este multa mizerie, ci si in mai toate institutiile fundamentale ale statului, si asta tot din cauza unor sobolani care au ros constiinte si fonduri banesti. Opiniile cititorilor completeaza fericit si interesant orice articol; ceea ce e foarte bine. Având ca model multe comentarii pe care le-am citit, un prezumtiv comentariu la ar