Baragan. Plin Baragan. Caldura, sic-tir. Oboseala. Masina noastra se ta-raste si ea de parca stie ca ne in-toarcem in orasul cu paduri de blo-curi. Peisajul nu se schimba prea mult. Si nici starea noastra de spirit. Pana cand... In toata pustietatea aceea, o carciuma! Baragan. Plin Baragan. Caldura, sictir. Oboseala. Masina noastra se taraste si ea de parca stie ca ne intoarcem in orasul cu paduri de blocuri. Peisajul nu se schimba prea mult. Si nici starea noastra de spirit. Pana cand... In toata pustietatea aceea, o carciuma!
Sta asa, intr-o rana, tolanita, ca o cadana care asteapta sa fie bagata in seama. O depasim din cauza vitezei, dar cand vrei sa ajungi la o carciuma nimic nu-ti poate sta in cale. Asa ca revenim, cu spatele si in acelasi timp ne loveste in frunte o frumoasa pancarta pe care scria "Ialomita Medievala - Orasul de Floci". Langa pancarta, doua veceuri - tot intr-o rana - de parca, de plictiseala, lumea o luase la vale. Trei mese din lemn si 12 scaune din plastic, o fantana, un televizor in chiosc si multe rafturi pline cu bautura.
ZIDUL. Mergem repede la ghiseul carciumii. Pe aici, la carciuma asta, isi fac veacul tiristii. Toti cunosc carciuma, chiar daca este asa, in mijlocul drumului, pe la kilometrul 105, 1, cand vii de la Constanta spre Bucuresti. Domnule, intrebam noi ca prostu, daâ de ce ii zice Orasul de Floci? Cine putea sa stie mai bine ca Daniel, carciumarul? "Cum de ce? Pentru ca pe vremea cand era in perioada lui de inflorire, aici se facea comert cu lana. De fapt se tineau targurile de floace - targ de lana". Ne-am dumirit. Daâ carciuma asta cum se numeste? "La Floci", normal! Intrebam unde sunt vestigiile Orasului de Floci. "Pai, sunt si aici, in spatele carciumii, si colo peste sosea. Nu vedeti zidul acela?"
Il vedem. Baieti, unde mergem? La zid sau in spatele carciumii? Zidul se vedea. Era acolo. Puteam
