Societatea a ajuns sa considere literatura un divertisment pentru timpi morti, iar cartile - o marfa mai mult sau mai putin vandabila, in functie de moda si de vizibilitatea publica a scriitorului in imprejurari care n-au legatura cu vocatia lui artistica, ci cu aptitudinile histrionice.

Cu exceptii rare, nicaieri in lume scriitorul nu poate trai azi multumitor doar de pe urma creatiei sale literare, mai ales daca are si o familie de intretinut. Societatea a ajuns sa considere literatura un divertisment pentru timpi morti, iar cartile - o marfa mai mult sau mai putin vandabila, in functie de moda si de vizibilitatea publica a scriitorului in imprejurari care n-au legatura cu vocatia lui artistica, ci cu aptitudinile histrionice. Scriitorii nedispusi la compromisuri comerciale si nici la exhibari galagioase, cei care au o inalta idee despre profesia lor (caci, desi e trecuta abia de curand in nomenclator, a fi scriitor este o profesie), sunt nevoiti sa-si castige existenta din alte "slujbe". In cel mai bun caz, legate de preocuparile lor: profesor de literatura, gazetar cultural, editor. Uneori, aceasta viata profesionala paralela devine acaparanta, implica atata pasiune si creativitate, atata ambitie a lucrului bine facut, incat munca anonima consuma aproape toata energia necesara operei semnate. Un sacrificiu asumat in cazul talentatei poete Denisa Comanescu, devenita cea mai harnica si competenta editoare de literatura straina de la noi. Colectiile de traduceri coordonate de ea in timp, la editurile "Univers", "Polirom" si, mai nou, la "Humanitas", i-au transformat numele in renume si in marca de calitate: colectia de care se ocupa acum se numeste chiar Raftul Denisei. Pe raft s-au adunat, in doar doua luni, sapte romane grozave, a caror prezentare onoreaza continutul. S-a dus, slava Domnului, vremea cartilor tiparite pe hartie perisabila, a copertelor