Comunicatele serviciilor secrete, oriunde in lume, genereaza ingrijorare - daca anunta vreo primejdie iminenta, sau liniste - daca spun ca pericolul a fost inlaturat, iar generatorii lui anihilati. Pe la noi, pe Dambovita, insa, starnesc cascade de ras si, cel mult, dubii. Asa a fost acum vreo doi ani, cu “teroristul” egiptean eliberat dupa o zi, cu “pardon, scuzati, bonsoar”.
Asa a fost de curand cu raportul privind gripa aviara, incropit peste noapte, ca o bataie din calcaie la comanda prezidentiala si gata sa iste conflicte diplomatice. Asa este acum si cu zapacitul din Lugoj, decretat un periculos terorist, prins dupa un an si jumatate de monitorizare (cate miliarde?) si placat ca la rugby, pe o miriste, in drum spre Timisoara, pe care, potrivit vanatorilor sai, voia sa o arunce in aer cu doua butelii de aragaz. Nu stiu cum va evolua cazul, nici ce probe privind existenta unei celule teroriste in targul banatean are SRI. Dar si de asta-data a provocat ilaritate, zorindu-se, ca fata mare la maritat, sa prinda principalele jurnale tv ale serii si falindu-se cu capturarea unui Zarkawi local. Care arata mai degraba a un nebun fugit de la Poiana Mare.
In fine, vom mai vedea, dar pripeala si tentatia de a face gonflabile niste posibile succese nu sunt marca unui serviciu secret profesionist si serios. Mi-e teama ca astfel de show-uri au si o alta determinare. Se apropie scadenta dezbaterii controversatelor proiecte de legi privind siguranta nationala. Prinderea unor teroristi ar justifica apetenta pentru interceptarea masiva, la limita abuzului, a convorbirilor telefonice, sau patrunderea - chiar nejustificata - in serverele calculatoarelor. Fie si cu pretul incalcarii Constitutiei si a drepturilor omului.
