După 24 de ani de prezenţă în semifinale a echipelor sud-americane, Campionatul Mondial propune în acest an, în Germania, doar vârfuri de pe bătrânul continent. Semifinalistele ediţiei a 18-a a CM sunt doar naţionale europene: Franţa, Italia, Portugalia şi Germania. Niciun pronostic lansat înainte de startul turneului final sau pe parcursul de până acum al acestuia nu întrevedea o asemenea situaţie. Argentina, dar mai ales Brazilia erau date drept certe în penultima fază. Acestea însă au spus adio Weltmeisterschaft-ului în sferturi, una învinsă de gazde la loteria penaltyurilor, cealaltă, umilită încredibil de o Franţă renăscută ca pasărea Phoenix. Ultima dată când s-a mai înregistrat această situaţie a fost la ediţia Spania 1982, când s-au calificat în semifinale trei dintre reprezentativele care se luptă şi acum pentru titlul mondial: Italia, Germania şi Franţa. Cea de-a patra echipă a fost Polonia. Câştigătoarea turneului de atunci a fost Italia, care a învins în finală Germania.

Organizare şi tactică

Acestea vor fi cele două ingrediente principale ale primei semifinale a Cupei Mondiale 2006. Caracteristici cu care Germania şi Italia au candidat generos pentru această fază a competiţiei. Disputa de astăzi, de la ora 22, riscă din acest motiv să fie extrem de plicticoasă. Jocul mult prea elaborat al germanilor, în care se pune mai mult accentul pe inteligenţă decât pe fantezie se întâlneşte cu apărarea masivă şi aproape invincibilă a italienilor, care nu se obosesc peste măsură timp de 90 de minute. Antrenorii celor două semifinaliste pot să-şi contrazică această teorie. Au demonstrat-o până acum în câteva rânduri. Italia ştie să marcheze repede, vezi sfertul cu Ucraina, ceea ce poate deschide spectacolul, dar şi în ultima secundă, ca în optimi cu Australia. Germania lui Klinsmann nu-şi va permite să aibă emoţii, iar cuplul Klose-Podolski, cu Ballac