SCAPARE Circula, pe vremea lui Ceausescu, "o vorba" dedicata celor care alegeau sa paraseasca definitiv Romania: "Ultimul care pleaca stinge lumina".
Chinuiti si bruiati de virusii comunismului, romanii visau sa plece "afara". "Dincolo". Unii visau pasiv, altii isi transformau visul in realitate. Se spune despre cei care au reusit sa ajunga "dincolo" ca au avut mare curaj. Este adevarat, tinand cont ca puteai fi luat la intrebari, daca nu cumva si arestat, doar daca-ti citea cineva pe frunte ca-ti trece prin gand asa ceva. Cine fugea din Romania, era acuzat de tradare.
TOTUSI, DE PARTEA CUI ERA CURAJUL? De partea celui care nu mai putea indura magariile comunismului si alegea exilul sau de partea celui care ramanea prins in mijlocul infernului, patimind? Indiferent daca a plecat sau nu, romanul nu e de condamnat. Liberul arbitru a decis pentru fiecare.
Unii romani si-au dorit cu disperare sa scape de catusele pe care le-a pus comunismul si care lasau urme adanci in fiinta fiecaruia, incat au facut tot posibilul sa plece. Visul multora a fost America. O tinta destul de greu de atins, dar nu imposibil. A fost o perioada in care, in cativa ani, doi-trei (chiar mai mult), obtineai pasaportul eliberator cu destinatia America. Dar nu oricum. Si nu oricine il primea. Membrii uneia dintre comunitatile religioase recunoscute oficial aveau acest privilegiu. Cand s-a aflat solutia salvatoare, nu putini romani au cerut botezul bisericii baptiste.
UNDA VERDE. Vasile Talos a fost pastorul bisericii baptiste Sfanta Treime, intr-o vreme localizata pe soseaua Mihai Bravu din Bucuresti. A condus-o din 1969 si pana-n 1999. "In vremea lui Ceausescu, a existat un proiect de modernizare a acestei sosele, iar cladirea bisericii baptiste Sfanta Treime era foarte aproape de centrul soselei Mihai Bravu. Au vrut sa demoleze cladirea, care era proprietatea bisericii, far
