"un huiet mare" s-a abătut asupra satului. Apa le-a luat tot. Rude, prieteni, vecini şi munca de-o viaţă. În noaptea de vineri spre sâmbătă, sute de case au fost distruse, şi zeci de hectare "un huiet mare" s-a abătut asupra satului. Apa le-a luat tot. Rude, prieteni, vecini şi munca de-o viaţă.
În noaptea de vineri spre sâmbătă, sute de case au fost distruse, şi zeci de hectare de culturi agricole, compromise. Dar, mai mult decât atât, oamenii din Arbore şi-au pierdut copii, fraţi sau surori.
Sătenii din Arbore nu mai au lacrimi să plângă. Cu gesturi mecanice, aceştia nu ştiu decât să îşi scoată mâlul dintre zidurile care au reuşit să ţină piept apelor. Vasile Ioaniş nu a mai rămas cu nimic în casă. Apa i-a luat mobila, şi tot ce a reuşit să agonisească în toţi anii de căsătorie. Îi mulţumeşte însă lui Dumnezeu că au reuşit să scape cu viaţă, şi el, şi soţia. "Eram cu nevasta în casă şi, dintr-o dată, s-a stins lumina. Apoi a fost un vuiet cum nu am mai auzit în viaţa mea. Ne-am urcat în pod, doar aşa am scăpat", îşi aminteşte Vasile Ioaniş.
Nici Floarea Prichici nu a reuşit să salveze nimic din calea viiturii. Nu mai are nici adăpost deasupra capului. Apa i-a distrus casa şi i-a luat şi animalele. "Nu mai am nimic. Nici porci, vaci, găini. Nici ce mânca nu mai am, mi-a luat tot. Am rămas doar cu hainele de pe mine", spune plângând bătrâna, gândindu-se că nu mai are puterea de a o lua de la capăt.
Nistor Hrincescu îşi şterge sudoarea de pe frunte. Apa a trecut chiar de geamurile casei, iar lucrurile îi sunt pline de mâl. Acum vrea să vadă dacă mai poate salva ceva. "Este munca noastră de-o viaţă. Totul este numai mâl", spune Nistor.
La câţiva metri distanţă de el, acolo unde acum câteva zile se ridica semeţ o casă, nu au mai rămas decât temelia şi mâlul.
Satul Arbore îşi plânge morţii Douăsprezece persoane şi-au pierd
