Sa ne retragem trupele din Irak! Propunerea a facut, joi, inconjurul tarii si al lumii. Ar fi putut fi o buna decizie, numai ca modul in care aceasta idee a fost facuta publica a generat o serie de reactii neasteptate, a debusolat si a uimit mii de romani, inclusiv pe presedintele tarii si ministrul de externe. Ca sa nu mai spunem de aliatii nostri militari, atit de surprinsi incit cu greu au putut face o declaratie de presa. Chiar si cei mai infocati sustinatori ai ideii "sa ne aducem baietii acasa" au facut comentarii aspre la adresa ministrului Apararii, Theodor Atanasiu si a premierului Tariceanu, care, o data in plus, au dat dovada de lipsa de diplomatie, de un egoism feroce, asezind in fata interesului national, interesul propriu si de partid. Dar cel mai crunt, ei nu au lovit in Basescu, asa cum le era scopul. Ci in soldati, in cei de acasa, dar mai ales in cei de pe front. Nu e o afirmatie gratuita, prietenii sau rudele unui militar imi vor da dreptate cu siguranta. Ei stiu ca pentru el, inainte de orice, sta onoarea si demnitatea. Ei stiu cu siguranta ca un militar care si-a pierdut increderea camaradului de arme e un invins. Pentru ca un militar de cariera e educat sa fie capabil de sacrificiu, iar atunci cind situatia o cere, sa puna mai presus de viata lui, viata camarazilor. Dar, de unde sa stie Atanasiu si Tariceanu ce inseamna conduita soldateasca? De unde sa stie ce inseamna spirit camaraderesc? Cum sa constientizeze in ce situatie delicata i-au pus pe militarii de pe front ale caror vieti depind de camarazii aliati? Pentru moralul soldatilor romani, bomba aruncata joi de liberali a fost mai dura decit cea a talibanilor care le-a ucis prietenul, pentru ca intr-o misiune de lupta cel mai important e sa stii ca te poti baza pe cel de linga tine, indiferent ca e italian, american sau englez.

Stiu, exista un curent de opinie cum ca militarii ro