GOD BLESS ROMANIA Ne-au vizitat si pe noi unii presedinti americani: Richard Nixon, Gerald Rudolph Ford, Bill Clinton si George W. Bush.
I-au tot asteptat, dar ei n-au mai venit. Nici un parasutist dinspre tara fagaduintei n-a aterizat pe pamant romanesc dupa incheierea razboiului, asa cum au visat ai nostri, plini de speranta ca americanii nu-i vor lasa pe mana vecinului de la rasarit. Se vede insa treaba ca americanii au vazut atunci in rusi un aliat, lasand Romania ofranda de razboi. Dar tavalugul sovietic a fost mult mai puternic decat au crezut chiar si americanii. Iar daca Iuliu Maniu ii spunea lui Corneliu Coposu ca trebuie sa invete bridge pana vor pleca rusii de pe la noi, doi-trei ani dupa razboi adica, cei care au supravietuit au invatat un bridge mult mai dur, care a tinut o jumatate de veac. Regulile bridge-ului rosu au inceput sa fie invatate incet-incet, chiar daca la inceput au mai murit si oameni in inchisori.
EI AU VENIT. Apoi a venit vremea lui Ceausescu. Inspirat si dornic de independenta fata de Moscova, el a mizat pe o carte nebuneasca, dar care i-a prins bine: a protestat fata de ocuparea CeHoslovaciei in â68 de trupele rusesti. Lumea l-a aplaudat. Si americanii au venit, simbolic, in Romania in 1967, prin Richard Nixon, care tocmai pierduse alegerile la presedintia SUA. Doi ani mai tarziu, ajuns presedinte, a venit oficial la Bucuresti. Ceausescu era un bun mediator in relatiile americanilor cu China. Si pana la aparitia lui Gorbaciov, si cu Rusia. Cine poate sti ce gandeau romanii care supravietuisera poate si datorita sperantei ca "vin americanii" cand au vazut in ziare sau la televizoare (cu program inca frumos, desi indoctrinant) ca Ceausescu se plimba nonsalant in limuzina la Washington? Mai intai in â73, apoi in â78. Si nu putem sa ne plangem. A mai venit un american important la noi: presedintele Gerald Rudolph Ford, i
