Un american de origine română cu un destin excepţional. Indiferent unde soarta i-a purtat paşii, în Ungaria, SUA sau în Rusia (ca diplomat american), generalul din armata americană, erou al războiului civil din 1861-1865, George Pomuţ a fost un luptător pentru cauze nobile. Român prin origine şi educaţie, supus al statului austriac, luptător în revoluţia maghiară de la 1848-1849, George Pomuţ, prin aspiraţiile sale şi vocaţia dovedită, a fost înainte de toate un european. Împlinirea idealurilor de luptător pentru libertate şi egalitate a găsit-o însă în SUA, ţara care i-a devenit a doua patrie.

Familia lui Pomuţ era originară din Săcele, Braşov. La sfârşitul sec. al XVIII-lea, sub presiunea saşilor, această familie, la fel ca multe altele din zonă şi care erau aşezate pe aşa numitul "fondus regius", au fost nevoite să plece. Au găsit adăpost la Bichiş (azi Gyula, în Ungaria). Bunicul lui George Pomuţ, Dincă, a fost primul colonist român din Gyula. George Pomuţ, cel ce avea să ajungă mai târziu general în armata americană, s-a născut în 1818 şi a fost botezat în biserica ortodoxă din Gyula. A urmat apoi Şcoala parohială din acel oraş, Liceul din Kaposvar şi ulterior, dreptul la Universitatea din Buda. Avocat de succes la Pesta, cu faimă şi bani, George Pomuţ n-a ezitat să se implice în revoluţia de la 1848, înrolându-se ca mulţi prieteni de ai săi în armata revoluţionară maghiară. A primit gradul de căpitan şi a fost repartizat la fortul Komarom, comandandat de generalul Klapka. Pomuţ, care răspundea de poliţia fortului, a fost dat în subordinea generalului conte Ujhazy, un nobil, foarte bun prieten cu Kossuth, conducătorul revoluţiei maghiare. În octombrie 1849, fortul Komarom a capitulat. Capitularea a fost însă condiţionată de primirea unor paşapoarte şi libera lor plecare în străinătate. După un timp petrecut la Paris şi Londra, aceştia s-au îmbarcat pe