Daca ne-a salvat ceva pana la intrarea in NATO in 2002 a fost cooperarea cu SUA. Washingtonul a inteles valoarea strategica a tarii noastre mai bine decat orice capitala europeana. Cand cancelariile europene ne deschideau usa cu lantul pus, americanii ne-au intins o mana. Armata Romana trece zilele acestea, fara voia ei, printr-un moment de criza. Cel desemnat sa apere interesele sale, adica ministrul politic al Apararii, a facut exact pe dos. A introdus jocul politic in Armata, ceea ce este interzis prin Constitutie. A girat actiuni de politie politica prin intermediul serviciului secret al Armatei, organismul cu cea mai lunga si frumoasa traditie din istoria Romaniei. Generali importanti au fost amenintati ca zboara "in 15 secunde" daca nu executa ordinele politice.
Sunt de 15 ani martor al evolutiei Ministerului Apararii Nationale. I-am cunoscut personal pe toti ministrii, pe sefii Statului Major General. Toti au contribuit, asa cum s-au priceput, la mentinerea Armatei Romane in topul increderii romanilor. S-a spus, pe buna dreptate, ca Armata a reprezentat varful de lance al integrarii noastre in NATO. Printr-o relatie privilegiata cu SUA in special, MApN a reusit sa traga dupa el decizia politica. Nicolae Spiroiu, Gheorghe Tinca, Victor Babiuc, Constantin Dudu Ionescu, Sorin Frunzaverde, Ioan Mircea Pascu. Toti acestia au inteles ca in primii ani ai democratiei romanesti, lipsa unor performante economice consistente ori unele derapaje politice pot fi compensate printr-o relatie transatlantica de anvergura in planul securitatii.
Daca ne-a salvat ceva pana la intrarea in NATO in 2002 a fost cooperarea cu SUA. Washingtonul a inteles valoarea strategica a tarii noastre mai bine decat orice capitala europeana. Cand cancelariile europene ne deschideau usa cu lantul pus, americanii ne-au intins o mana. De la generalul Shalikashvili, seful Statului Majo
