Curând se vor implini 40 de ani de când Tudor Gheorghe incânta miile de spectatori adunati in salile de spectacol ca sa il vada. In numai câteva saptamâni este si ziua maestrului, dar si aniversarea a 40 de ani de casnicie, ani frumosi petrecuti lânga femeia care l-a implinit, Georgeta Luchian-Tudor. Tudor Gheorghe a venit pe lume in urma cu 61 de ani, intr-o comuna doljeana situata la câtiva kilometri de Craiova. Povesteste cu mare drag despre copilaria sa, insa cu mare durere, considerându-se martorul „mortii traditiilor din satul in care femeile coseau costume populare unice, costumele fara culoare, albe imaculate. In timp ce murea satul spiritual, apareau primele suburbii ale Craiovei, aparea «Spitalul de nebuni»“... Tudor Gheorghe, despre parintii sai... „Umblam descult de primavara, de când se facea poteca pe lânga gard, si pâna când dadea bruma. Impreuna cu copiii din vecini, mergeam cu vacile si caprele la pascut. Am avut bucuria sa descopar natura, oamenii si locurile asa cum le-a lasat Dumnezeu. La un kilometru de sat era o padure foarte frumoasa. Mama era o taranca simpla, cu doar trei clase, insa de o inteligenta si spontaneitate extraordinare. Avea un har actoricesc dumnezeiesc, o sensibilitate aparte, pe care din fericire Dumnezeu m-a miruit sa le mostenesc. Tata a avut un destin foarte spectaculos. S-a nascut intr-o familie cu cinci fete, el fiind mezinul familiei. Bunicul, mos Andrica, a vrut sa-l faca pe tata «om» si l-a dat la scoli. Asa a ajuns tata sa urmeze scoala de cântareti de biserica. In acele timpuri, legionarii «recrutau» tineri isteti din satele oltene pe care voiau sa ii creasca in spiritul comertului. Tata a fost trimis din sat, devenind picolo in restaurant, copil de tejghea in Bucuresti. S-a intors acasa abia dupa rebeliune la 13, 14 ani... Pentru el, aceasta perioada a insemnat distrugere de viata, iar pentru noi, familia, mult mai t