Saptamana trecuta s-a incheiat oferta publica de vanzare de actiuni la Transelectrica. Adica, statul a privatizat o parte din aceasta companie, doar 10%, prin vanzare pe piata de capital. Nu prin negocieri directe, nu cu sindicatele in coasta. Aceasta operatiune era anuntata de mai bine de doi ani; abia acum s-a reusit derularea ei. Daca apreciem succesul dupa rata suprasubscrierii, atunci se poate spune ca a fost un real succes. Acest fapt are mai multe consecinte. In primul

Saptamana trecuta s-a incheiat oferta publica de vanzare de actiuni la Transelectrica. Adica, statul a privatizat o parte din aceasta companie, doar 10%, prin vanzare pe piata de capital. Nu prin negocieri directe, nu cu sindicatele in coasta. Aceasta operatiune era anuntata de mai bine de doi ani; abia acum s-a reusit derularea ei. Daca apreciem succesul dupa rata suprasubscrierii, atunci se poate spune ca a fost un real succes. Acest fapt are mai multe consecinte.

In primul rand, este o dovada ca, pe piata de capital, sunt bani si, de fiecare data cand apare o companie tentanta, se mobilizeaza si sumele necesare. Apoi, este clar ca intreprinderile din domeniul utilitatilor, pe care statul le detine inca in proprietate, pot fi privatizate usor prin intermediul pietei de capital. Vanzarea actiunilor Transelectrica face parte dintr-un program lansat cu aproape trei ani in urma numit. “O piata de capital puternica.” Din cele vreo sapte societati care urmau sa fie privatizate partial prin bursa si care faceau parte din programul amintit, doar una a ajuns in acest stadiu. Din acest punct de vedere, numele programului a devenit, parca, o ironie. Mai ales, daca tinem seama ca pana si bursa de la Sofia a ajuns sa aiba tranzactii mai mari decat cea de la Bucuresti.

In luna august, Tran