Daca vor sa nu impartaseasca soarta PNTCD, liberalii trebuie sa ia rapid in calcul aceasta varianta Ultimele mutari proaste efectuate pe scena politica de premierul si presedintele PNL, Calin Popescu Tariceanu, au adincit criza din partidul sau. Tratarea unor teme de politica externa - prea importante si prea complicate pentru o interpretare superficiala -, cu recuzita populismului si politicianismului sint de natura sa-l discrediteze si mai mult pe liderul liberal. De altfel, ultimele sondaje de opinie arata ca Tariceanu este pe tobogan, cota sa de credibilitatea diminuindu-se continuu. Gafele lui Tariceanu au fost rapid speculate de grupul contestatarilor din propriul partid. Fie ca a fost vorba de Mona Musca, de Cristian Boureanu, de Mircea Cinteza sau de Crin Antonescu, reactia lor "anti" a fost virulenta. Acestia si-au acuzat seful de iresponsabilitate politica, dar si de incalcarea cadrelor democratice ale PNL. In plus, chiar doi ministri din Cabinetul Tariceanu - Mihai Razvan Ungureanu si Sebastian Vladescu - s-au delimitat de pozitiile propriului lider, refuzind sa voteze in CSAT propunerea de retragere a trupelor romanesti din Irak. PNL traverseaza o perioada neagra a istoriei sale postdecembriste. Rupta in tabere ce vad diferit viitorul partidului si care se incaiera imediat ce li se ofera un pretext, formatiunea condusa de Tariceanu risca sa se descompuna. Principalul responsabil pentru aceasta tensiune ce se apropie de punctul critic este insusi Calin Popescu Tariceanu. Maestru incontestabil al gafelor, lipsit de charisma, dar si de spontaneitate, precum si de capacitatea de a intelege consecintele propriilor fapte, actualul presedinte al partidului tinde sa devina piatra de moara a PNL. (Lasam la o parte faptul ca nici respectarea programului de guvernare al Aliantei, promis in campania electorala, nu este punctul sau forte). Cum se explica, totusi, sust