A fost, ieri, 4 iulie, ziua în care toată lumea spune fourth of July, Ziua Naţională a Americii. Cum noi sărbătorim Halloweenul, Valentines Day, şi alte holiday-uri împrumutate şi care nu ne reprezintă, facem şi din 4 iulie un motiv de chef. Nu că n-ar fi de bun simţ din partea noastră să îi felicităm pe fraţii de Irak şi Afganistan, americanii. Dar de aici şi până la americanizarea României ar trebui să fie cale lungă. În pană de idei, sătui de 23 augusturi, îmbuibaţi de prea mult 1 Decembrie, toţi românii îşi caută sărbători de împrumut de peste Ocean. Frumoasa noastră sărbătoare a Dragobetelui a pălit imediat în faţa unui Valentines plin de inimioare roşii. Prostia asta de Halloween creşte ameţitor cifra de afaceri pentru magazinele ce închiriază costume. Tot ce poartă marca Americii se vinde ca pâinea caldă în România. Inclusiv prosoapele de plajă cu gagici semi-îmbrăcate dar care se lăfăie la soare pe steagul SUA. Ne americanizăm pe zi ce trece şi uităm cine suntem. Pierdem încet-încet identitatea naţională şi ne refugiem în împrumuturi de la cei pe care-i vedem la televizor, fericiţi de mama focului. Exact cei pe care vrem să îi copiem. Problema noastră este că nu avem un vis românesc, un echivalent al celebrului "american dream". Visul nostru e să reuşim să facem o economie la curent, să încălzim cât mai repede ciorba, ca să nu consumăm gazul. Mureşul a scăpat de această americanizare. Simbolurile de pe Ocean sunt destul de puţin vizibile. Nici măcar investitorii americani nu fac prea multe valuri în preajmă. Fac afaceri într-un stil mai degrabă european, unul liniştit, în banca lui, care nu deranjează pe nimeni dar produce. Nu vezi steaguri americane fluturând pe la geamuri, ca-n alte oraşe mari din România. Poate şi aerul tradiţiei mai aparte al oraşului a pus umărul la păstrarea unei identităţi locale nealterate. La mulţi ani, America!

Bogdan Bryl