In ce ne priveste, tradarea s-a consumat demult. E clar ca nu suntem o tara normala! Daca am fi, declaratia de ieri a presedintelui, potrivit careia propunerea PNL de retragere a trupelor din Irak a fost "un puci anti-Romania", ar fi trebuit sa aiba urmari dintre cele mai grave.

Nu este putin lucru ca un sef de guvern sa fie acuzat de seful statului ca ar fi actionat impotriva interesului national. In mod normal, fie primul-ministru si-ar da urgent demisia, fie presedintele ar urma sa fie supus procedurii de demitere.

Un cap ar trebui sa se rostogoleasca, fiindca ori premierul a actionat ticalos si iresponsabil, ori presedintele a vorbit aiurea, si prin aceasta a afectat el insusi interesul national.

Imaginati-va turnura pe care ar putea sa o ia evenimentele, cu o criza politica fara precedent, cu institutii blocate si cu o Uniune Europeana privind consternata spre "evenimentele de la Bucuresti". (Cine spunea ca doar o prostie de proportii ar mai putea compromite aderarea la 1 ianuarie 2007 ar avea acum exemplul asteptat...)

Dar, precum se spune ca betivii au ingerul lor pazitor care ii ajuta sa nu se prabuseasca peste vitrina cu pahare de cristal, in ciuda echilibrului precar, tot asa si cu politicienii nostri!

Nu-si controleaza vorbele si gesturile publice, nu par constienti de consecintele actelor lor politice, doar ca aici, in Isarlakul nostru de la mijloc de rau si bun, nimic nu poate fi definitiv si ireparabil. Chiar daca fiecare zi pare sa fie ultima, soarele va rasari si maine.

Asa ca declaratia presedintelui, de pe postul national de radio, nu va avea urmarile de asteptat pentru o tara normala. Viata politica va continua ca si pana acum. Cu o ruptura institutionala intre primul-ministru si presedinte.

Cu o lipsa de comunicare intre PD si PNL, componentele de acum ale fostei Ali