- Cultural - nr. 129 / 4 Iulie, 2006 UN CENACLU SEMICENTENAR INTR-O CARTE Razvan Ducan ne ofera o carte de istorie culturala locala, dar si de istorie a prieteniei, a aspiratiilor literare, a implinirilor si esecurilor, dar si a cultivarii sperantei si increderii in puterile miraculoase ale literaturii. O istorie a sfidarii complexelor provinciale si a asumarii unor destine literare, mereu tangente la circumstante extraliterare, care au dus la ingenuncheri, la deturnari, la ratari… Dintr-un cenaclu, se spune, vor iesi tot atatia scriitori cati au intrat, pentru ca, in cenaclu, amicitia nu tine loc de talent. Dar ea poate intretine pasiunea/patima scrisului. La o jumatate de veac, aceasta carte vorbeste nu doar despre trecut, ci si despre viitor. Ea vorbeste mereu despre jumatatea plina a paharului. Fara acest cenaclu, care s-a numit "Tudor Arghezi" si se numeste "Elena din Ardeal", cu siguranta, zestrea literara a Tarnaveniului era mult mai subtire. Cred, pana la urma, ca acest Cenaclu este singurul din spatiul muresean care are continuitate si consistenta biografica. Mai cred si ca este cel mai longeviv, cel mai dinamic, cel care a antrenat intr-un sincretism benefic toate energiile cultural-artistice ale unui oras care n-a avut/nu are nici teatru, nici filarmonica. Interesant este ca el, de la inceput, si-a creat viata la Casa de Cultura si nu la biblioteca, cum ar fi fost poate mai firesc, biblioteca tarnaveneana ramanand mereu in plan secund, aproape insesizabila in ceea ce priveste fenomenul literar pe care ar fi fost prima indreptatita sa-l cultive, sa-l intretina. E aceasta carte o istorie a orgoliilor locale, a celor care nu se lasa nici intimidate, nici sfidate. Cartea nu e doar istorie, insa ea recupereaza un trecut cultural, facand oferte pentru un viitor care nu inseamna doar contributii noi, ci si restituiri. Pentru ca in Tarnaveni au trai