"Legiunea Straina a castigat si a pierdut batalii, dar a ramas mereu un simbol stabil (la un moment si dintr-un unghi de vedere a supravietuit chiar Frantei), pentru ca a avut mereu un set de reguli clare de la care nu s-a abatut si care au facut-o sa fie un organism functional. Dar niciodata o armata in care oameni imbracati in aceeasi uniforma se bat intre ei nu poate castiga batalii. Si nu poate trece punti. Si nu poate merge inainte" Zilele trecute am fost invitat sa vizitez un fort stravechi al Legiunii Straine, aflat in apropierea Parisului. Gazda mea, comandantul unitatii, mi-a povestit vreme de o ora buna istoria reala a acestei unitati militare care a dat nastere in timp la zeci de filme si la sute de legende. A fost o ora care a trecut pe nesimtite si pe parcursul ei am aflat si "Cele sapte reguli de baza" ale Legiunii Straine. Privind la ce se intampla acum, si numai acum, in Romania, doua din aceste reguli mi se par interesante. (Voi folosi pe mai departe termenul "luptator" in loc de "legionar", pentru ca in romana cuvantul francez are o rezonanta istorica ce poate starni confuzii.)

Regula numarul doi: "Fiecare luptator e fratele tau de arme, indiferent de nationalitate, de rasa sau de religie. Trebuie sa dovedesti fata de el acea solidaritate care uneste membrii unei familii."

Regula numarul sapte: "In lupta actioneaza fara pasiune, fara ura, respecta dusmanii invinsi si niciodata nu-ti abandona mortii, ranitii sau armele."

Sunt reguli care au unit de-a lungul a multe decenii zeci de mii de oameni veniti de pretutindeni, inclusiv din Romania. Aceasta este, de fapt, osatura morala a legendei care a devenit Legiunea Straina. Oameni ajunsi fara tara si fara familie au primit acolo o tara si o familie, au primit, daca vreti, sapte reguli in locul anilor de acasa.

Mai avem noi aici, unde ne place sa ne consideram "acasa", o asem