- Diverse - nr. 130 / 5 Iulie, 2006 Radiografii rurale: Spre sfarsit de iunie, intr-o zi in care soarele a fost inlocuit de nori posomorati, am ajus si pe valea Beicii. Dorind sa aflam care mai sunt sperantele, necazurile si realizarile oamenilor de pe acest meleag, aveam sa ne oprim in comuna Beica de Jos. O prezentare generala a comunei ar suna astfel : Beica de Jos este asezata pe valea paraului Beica, afluent al Muresului, la confluenta cu paraul Chiheru. Comuna este situata la doar 10 km de Reghin si se bucura de o vechime respectabila, fiind atestata la 1453, deci acum 3 ani au fost sarbatoriti cei 550 de ani de la prima atestare. Cifrele seci mai spun: suprafata 4.569 ha, dintre care intravilan 154,14 ha si 901 gospodarii. Este o comuna, dupa cum ne spunea primarul Gheorghe Alexandru, care nu a fost niciodata bogata, mai degraba situata printre cele cotate la mijlocul "topului" bogatiei. Obiective turistice din comuna: biserica de lemn din Beica de Jos, de la 1700, rezervatia de arbori din Padurea Mociar, unde se pare ca se afla cei mai batrani stejari din tara, de peste 500 de ani, muzeul _ biserica de lemn din Nadasa. Localitati apartinatoare: Beica de Jos, Beica de Sus, Nadasa, Cacuciu, Serbeni si Sanmihaiu de Padure. Locuitorii se ocupa de cresterea animalelor (bovine, ovine, cabaline), cu cultivarea pamantului (porumb, cartofi). Ca agent economic mai important ni s-a indicat o societate din Beica de Jos, care se ocupa cu prelucrarea lemnului (cherestea, semi-fabricate). Ultimul recensamant efectuat aici a aratat o populatie de 2.200 de locuitori, dintre care 1.416 (63,14 la suta) romani, 560 (25 la suta) rromi si 270 (12 la suta) maghiari. Un primar ramas fara "mana dreapta" La prima institutie la care aveam sa ne oprim, flutura, alaturi de drapelul Romaniei, drapelul Nato (pentru ca asa s-a solicitat de la Prefectura, aflam). Fara sa ne mai intrebam ce