Strategiile actorilor politici din Romania ne aduc din nou in fata unei intrebari ridicate foarte des: in numele cui si a ce vorbesc actorii nostri politici? Majoritatea analistilor au tratat tema asa cum au fost obisnuiti de jocurile politicianiste. Au identificat modul in care e lovit Basescu de sfidarea liberala, au aratat cum se descompune PNL in dispute interne, au demonstrat cat de putin speculeaza opozitia slabiciunile puterii. Reperul catre care nu s-au intors insa comentariile acestor zile este tocmai referentialul cel mai invocat: poporul.

Societatea politica din Romania are o specificitate ce trebuie mentionata. Dezvoltarea mass-media dupa 1989 a dus la impunerea acesteia ca reper. Chiar daca initial a fost ignorata, pe termen mediu au castigat cei care au intuit insa ca mass-media reprezinta o putere, tocmai pentru ca are o foarte mare credibilitate in randul populatiei. Una din paradigmele interpretarii vietii politice in Romania a fost aceea care definea agenda media ca echivalent al agendei populatiei. Ca efect, politicienii au ajuns sa isi modeleze comportamentul pe baza "monitorizarii de presa". Aceasta, venita cu promptitudine pe masa demnitarilor, indica zonele in care ar da bine sa se implice si sugera temele care ii preocupa pe oameni. Dar, desi s-au adaptat relativ bine la relatia cu media, politicienii nu si-au imbunatatit imaginea de ansamblu. In prezent, ei nu par ca adopta subiecte de pe "agenda reala", par ca nu cunosc "Romania reala" si par ca sunt motivati de subiecte fara interes in "viata reala". Sigur, presa nu va putea fi niciodata facuta vinovata de existenta acestei rupturi, chiar daca ea este direct interesata sa ramana una din putinele institutii cu mare credibilitate. Nu e vinovata, pentru ca cei care iau decizii referitoare la agenda guvernarii sunt politicienii si nu jurnalistii. Ziarele relateaza despre modul in care