- Diverse - nr. 130 / 5 Iulie, 2006 Colegii nostri ,vietnamezii Este greu sa-i definesti, pe vietnamezi. De altfel, toti asiaticii au ceva enigmatic, trasatura cu atat mai greu de descifrat, cu cat te apropii mai mult de ei. Amabili, rabdatori, isteti, harnici, meticulosi si de-o mandrie aparte, rara. Amabilitatea lor este de multe ori confundata cu o anume atitudine umila: nimic mai fals. Mandria lor ii face de multe ori sa lase impresia ca nu-i intereseaza ce le explicit, ca apoi sa constati ca fac exact cum le-ai spus, dar numai daca nu esti de fata. Au "prins" foarte repede multe din subtilitatile instalatiilor, dar sunt prea mandri sa recunoasca vreodata ca mai au multe goluri in bagajul de cunostinte. Oare sa nu fi inteles ca e mai ieftin sa inveti din experienta altora, decat din propriile greseli? Contractul nostru initial a fost pe o perioada de sapte luni, apoi s-a prelungit la un an. Cred si azi, ca pentru o buna experienta mai era necesara o prelungire de cca o jumatate de an si, oricum, sa mai fi trecut peste o revizie generala a instalatiilor. La nivel de ture, relatiile intre romani si vietnamezi au fost in limitele firesti, cu tendinte spre foarte bune. Nu au lipsit nici chiar meciurile de fotbal intre parti, unde tehnica superioara a romanilor a fost puternic contrabalansata de viteza marunteilor vietnamezi si, mai ales, de ambitia lor extraordinara. Rezultatul meciurilor era undeva in echilibru intre parti. La berea de dupa meciuri, insa, ieseau clar pe locul doi, romanii dominand copios. Atmosfera in asemenea momente era cu totul deosebita si a dus la legarea de multe prietenii. De aici si masiva participare a romanilor la nuntile colegilor vietnamezi. Mai putin evidenta a fost atmosfera si relatiile dintre cei care lucrau de zi: mecanici, instrumentisti, control instalatii, electricieni si, desigur, conducatori. Aici, apreciez eu, un ro