Predispozitia prezidentialista a lui Traian Basescu este cea mai buna explicatie pentru criza politica intitutionalizata pe care o traim Presedintele Traian Basescu face presiuni teribile pentru transformarea regimului politic de la noi intr-unul prezidential. Conflictul deja institutionalizat cu premierul Calin Popescu Tariceanu poate fi citit in aceasta cheie, dincolo de detaliile antipatiei reciproce si de miza competitiei pentru putere si resurse dintre PNL si PD. Basescu este prezidentialist mai degraba din instinct decit cu program. Nu produce deocamdata un discurs articulat pe aceasta tema, dar gindeste si actioneaza in fiecare moment in acest sens. Conflictul cu premierul Tariceanu a izvorit natural, ca din senin, inca de la inceput, aparent fara motiv. Intii au fost antipatia si incompatibilitatea, iar motivele au fost inventate ulterior. La propensiunea spre prezidentialism a sefului statului au contribuit formatia militara din tinerete, succesul in politica printr-un stil personal intempestiv si, nu in ultimul rind, fascinatia directismului si a eficientei pe care exercitarea puterii i-o ofera la Cotroceni. In contrapartida, complicatia institutionala pe care o presupune un regim semiprezidential, cu proceduri alambicate, deseori disfunctional, bazat pe o coalitie parlamentara fragmentata, instabila si cu un premier pe care nu se poate baza, i se pare un mare scandal. Seful statului este invatat sa convoace responsabili in cabinetul sau si sa le dea ordine directe. Asa isi povesteste acesta, in discutiile particulare, modul de a face politica. Acesta este tipul de politica pe care il agreeaza. Restul este bataie de cap. Presedintele Basescu nu indrazneste sa vorbeasca public despre predispozitia sa spre prezidentialism. O lasa sa transpara, dar nu o promoveaza programatic pentru ca stie ca ar stirni imense aprehensiuni partidelor politice, societatii civil