Saptamana trecuta s-a incheiat oferta publica de vanzare de actiuni la Transelectrica. Adica, statul a privatizat o parte din aceasta companie, doar 10%, prin vanzare pe piata de capital. Nu prin negocieri directe, nu cu sindicatele in coasta. Aceasta operatiune era anuntata de mai bine de doi ani; abia acum s-a reusit derularea ei.
Daca apreciem succesul dupa rata suprasubscrierii, atunci se poate spune ca a fost un real succes. Acest fapt are mai multe consecinte.
In primul rand, este o dovada ca, pe piata de capital, sunt bani si, de fiecare data cand apare o companie tentanta, se mobilizeaza si sumele necesare. Apoi, este clar ca intreprinderile din domeniul utilitatilor, pe care statul le detine inca in proprietate, pot fi privatizate usor prin intermediul pietei de capital.
Vanzarea actiunilor Transelectrica face parte dintr-un program lansat cu aproape trei ani in urma numit. “O piata de capital puternica.” Din cele vreo sapte societati care urmau sa fie privatizate partial prin bursa si care faceau parte din programul amintit, doar una a ajuns in acest stadiu. Din acest punct de vedere, numele programului a devenit, parca, o ironie.
Mai ales, daca tinem seama ca pana si bursa de la Sofia a ajuns sa aiba tranzactii mai mari decat cea de la Bucuresti.
In luna august, Transelectrica ar urma sa fie listata la cota bursei si atunci vom vedea daca cei care au subscris la oferta publica au facut sau nu o afacere. Despre celelalte societati care urmau sa faca parte din programul mai sus amintit, nu prea se mai aude nimic.
Intr-o tara in care opozitia gaseste ca suprema acuzatie pentru membrii guvernului sintagma un guvern de jucatori la bursa, opozitia vrand sa arate cat dispret trebuie sa avem pentru aceasta categorie de oameni, jucatori la bursa, piata de capital trage targa pe uscat si face un
