Un dac şi un roman s-au întîlnit pe o punte ce traversa o apă-nvolburată. Unul mergea încolo, celalt încoace. Ca să-şi vadă fiecare de drum, unul trebuia să dea-napoi. Ajunşi faţă-n faţă, deasupra hăului, cei doi s-au privit îndelung. După o clipă de tăcere, romanul şi-a dres vocea şi a zis: "In patria nostra multe silvae sunt"! Dacul şi-a ridicat demn fruntea şi i-a răspuns sfidător: "Viezure, mînz, brad, brînză"! (apud Ars Amatoria, cca 1980) Da, ăştia erau strămoşii noştri! Vorbeau scurt şi cu-nţeles.

Liderii de azi nu sînt mai prejos decît înaintaşii. Iată recenta întîlnire dintre preşedinte şi premier. Autentici daco-romani, se întîlnesc doar pe la poduri! Şi sînt la fel de lapidari. (Acum nu s-a mai pus problema trecerii peste pod, acesta fiind oarecum dărîmat. Iată binefacerile a două milenii de civilizaţie!) După ce s-au privit tăios, cei doi s-au suit în elicopterele cu girofar. Se spune că zborul trezeşte porniri nobile, dorinţa de a face bine aproapelui şi credinţa că lumea e bună. Enervat de furia apelor, stimulat de întîlnire, premierul a descoperit brusc soluţia: să retragă trupele din Irak, ţară uscată, unde şi-aşa nu prea sînt poduri! O idee ce-l va surprinde pe ăla, deoarece chiar el, Tăriceanu, avusese grijă să-şi ascundă planurile, jurînd de mai multe ori pe sanctitatea angajamentelor internaţionale!

Entuziasmat de idee, a enunţat-o pe nerăsuflate în primul for de politică externă care i-a ieşit în cale - plenara pensionarilor liberali. Deschis la nou, dl Zăroni de la apărare a redactat grăbit o telegramă secretă (pentru siguranţă a dat-o la tradus soţiei) şi le-a comandat ataşaţilor militari să facă ce-a zis partidul. A doua zi, a recitat ideea şi la CSAT, dar a fost trimis acasă, căci nu-şi făcuse lecţiile, era răguşit şi nu era-ncheiat la copcă. Premierul a insistat, dar a încurcat mandatul ONU cu certificatele ORNISS, şi trata