Declaratia prezidentiala, potrivit careia era cat pe ce sa ne unim cu Republica Moldova cu vreo doi ani in urma, a luat prin surprindere si unionisti, si adversari ai ideii, si basarabeni care tanjesc dupa Romania Mare, si indiferentii fata de idee. Nimic din ce ne inconjoara nu a tradat o asemenea initiativa politica. Macar dincolo de Prut sentimentele populatiei au fost investigate. Referendumul organizat de autoritatile de la Chisinau, indelung comentat si la noi, n-a lasat loc de dubii: majoritatea covarsitoare a locuitorilor Republicii Moldova au optat pentru un drum singuratic. Fara Romania, fara tutela Moscovei, fara chiar vreo intentie fata de "matusa Europa". Dusul rece al referendumului de acum cativa ani a temperat serios miscarea unionista din Romania, atata cata a fost ea. Congresele spiritualitatii romanesti s-au orientat spre gasirea modalitatilor de cultivare a identitatii de limba, istorie si cultura, dar fara a mai cauta formulele politice de realizare a idealului Romaniei in hotarele de dupa primul razboi mondial. Asociatiile de prietenie si sti-mulare a schimburilor de studenti dintre cele doua picioare de pod ale romanitatii - Timisoara si Chisinau - si-au incetat activitatea. Lanturile umane in sprijinul unirii, podurile de flori, festivalurile ample Ð toate fac parte din gesturile politice si culturale ale anilor '90, dar nu si-au mai gasit loc si sustinere dupa 2000. Am intrat in mileniul III cu un ideal politic mai putin. Sau nu? Presedintele spune ca ne inselam. Ca, de fapt, a incercat - fara sa spuna si ministrului de Externe, partidului din care provenea, societatii civile, think-tank-urilor de pe la noi - sa provoace unirea. Raspunsul pe care l-a primit nu are cum sa surprinda: se stia din vreme ca exact cu platforma independentei au castigat comunistii de la Chisinau ce era de castigat. Se pare ca actuala clasa politica romaneasca v