Cu siguranta, Marius Oprea e un visator. Sa fii visator nu e neaparat o povara din registrul inconstientei sau un lucru de incriminat. Marii visatori au miscat lumea, au facut-o, daca nu mai buna, poate ceva mai suportabila. Saptamina trecuta l-am intilnit pe Marius Oprea. Am avut o lunga discutie, cu reportofonul pornit si cu el inchis. Ce am inregistrat pe reportofon se poate citi in paginile noastre de interviu. Restul discutiei, neinregistrata, nu e un secret de stat; in aceasta privinta, serviciile secrete pot sta linistite. Am vorbit despre oameni care dezamagesc, despre oameni cu dosar, despre informatori si ofiteri de Securitate, dar si despre persoane demne de stima, pentru ca nu s-au plecat in fata Securitatii. Interviul atinge aceasta problema – accesul liber la dosare. Marius Oprea spune ca a venit vremea sa se deschida toate dosarele, sa-i stim pe toti cei care ne-au turnat, indiferent ca ne-au fost prieteni, vecini, parinti sau frati. „Va fi un pic de tulburare in societatea romaneasca, vreo doi ani, dar dupa aceea ne vom linisti“, spune Marius Oprea in interviul din acest numar. in fata acestei afirmatii, sint de pus doua intrebari.
Prima: de unde pot aparea piedicile? Cine poate sa opreasca cercetarea neingradita a arhivelor? Raspunsul nu-i usor de dat. Aparent, la nivelul structurilor de virf ale statului roman, nimeni nu se impotriveste. Din acest punct de vedere, chiar daca sint adversari inversunati, presedintele Basescu si premierul Tariceanu nu pot avea pozitii antagonice. Adica, nu vor trage in directii opuse, unul sa vrea accesul neingradit la dosare, celalalt sa se opuna. Dimpotriva. S-ar putea sa fie o competitie intre ei, care ofera mai mult sprijin pentru deconspirarea Securitatii. Subiectul e sensibil si orice pas gresit – de obstructionare a cercetarilor – va fi interpretat ca un gest in care oricare dintre ei are ceva de as
