Intotdeauna ai asteptat cu sufletul la gura decernarea marilor premii pentru F&F. „intotdeauna“ inseamna ultimii aproape zece ani de cind bintui pe Internet in incercarea de a-ti trai contemporaneitatea cu lumea literara din domeniul de care te ocupi si care iti ocupa timpul, cu sau fara voia ta. A afla cistigatorii premiilor Hugo sau Nebula sau World Fantasy cit mai curind posibil, uneori doar la citeva ore dupa ce s-au anuntat, a fost – recunosti asta, nu? – si o chestiune de orgoliu al omului bine (si prompt) informat care se presupune ca esti.

Dar la ce ajuta, pe bune, sa afli la doua noaptea ca Joe Haldeman a luat Premiul Nebula? Ai dormit mai bine dupa aceea? Te-ai sculat dimineata mai voinic, mai king-of-the-world, mai „dicaprio“ in spitul Titanicului? Sau doar faptul ca stii in acea clipa, poate primul din Romania, e un motiv suficient sa-ti dea incredere in tine, sa-ti spui ca meriti locul pe care unii si altii te plaseaza?

Informatia inseamna putere. Cine stapineste informatia va stapini lumea. Asa se zice. Dar asta-ti doresti? Sa stapinesti lumea? Sau doar sa-ti faci cit mai bine treaba de editor, de comentator al fenomenului F&F, de om in gura caruia se uita mai multi oameni decit ai crezut vreodata? Indiferent care ar fi raspunsul, problema e: Si, ce-i cu asta? La ce ajuta? Care este efectul? Ce, din toate astea, ajunge la cititorul de F&F?

Premii se dau in lume de zeci de ani. Hugo, premiile date de fani (platitori ai taxei de participare la conventiile mondiale) s-au acordat pentru prima data in 1953. Nebula, Oscarurile domeniului F&F, premiile date de profesionisti (Asociatia Scriitorilor de Fantasy si Science Fiction din America) profesionistilor se acorda incepind din 1966 – primul roman cistigator a fost Dune de Frank Herbert. Stim despre ele, stim cine sint nominalizatii, cine sint cistigatorii, tot de zeci de ani