Trecem peste noua fandacsie a comemorarilor/aniversarilor cifrelor rotunde. O molima nevinovata, producatoare de melancolice nostalgii, atunci cind ar putea aduce si argumente pentru obtinerea unor „finantari“: „Pai se poate sa nu ne alocati, tocmai acum cind se implinesc...“ Sarim mai departe: ciudate coincidente mai ofera si hazardul! Sau cine? Cine si-ar fi inchipuit ca programarea Simfoniei a XIII-a, in re minor, opus 113, pentru bas, cor barbatesc si orchestra, dupa poezii de Evgheni Evtusenko – pina si titlul pare o povestire de inegalabilul Vasili Suksin!... – de Sostakovici, simfonie (din 1962) care se cinta la Bucuresti din an in paste (nu stim sa mai fi fost prezentata in ultimii 30 de ani) o sa aiba loc cu trei zile inainte de recitalul poeticesc al marelui bard rus Evgheni Evtusenko la Sala Atelier a Teatrului National? Aparitia lui si pe scena Ateneului ar fi creat, credem noi, senzatie!
Faptul ca in aceasta stagiune s-a cintat, in extenso, din creatia lui Sostakovici nu are decit sa ne bucure si sa ne dovedeasca, inca o data, daca mai era cazul, ca idiosincraziile extraartistice pot fi depasite. Chiar daca Wagner e greu digerabil la Haifa si Daniel Barenboim privit chioris la Ierusalim. Spunem acest lucru atragind atentia redactorului de la Realitatea evreiasca, atent monitorizator al presei autohtone, cum ca Sostakovici, departe de a-si neglija extractia, a si compus numeroase lucrari pe subiecte iudaice. De ar fi sa amintim doar Din poezia populara evreiasca, ciclu vocal pentru soprana, contraalto si tenor, cu acompaniament de pian, din 1948, versurile din Cintecul mizeriei din acest ciclu apartinind lui... Boris Safir.
Concertul de inchidere al stagiunii simfonice de la Filarmonica „George Enescu“ a mai cuprins piesa In memoriam de Alexandru Pascanu si Concertul al doilea pentru vioara de Béla Bartók, de la a carui nastere
