Pămîntul e plat! Editorialistul Thomas Friedman a ales acest titlu provocator pentru cartea sa, devenită un bestseller, ca să descrie consecinţele dramatice ale tehnologiei asupra economiei mondiale. Distanţele se contractă. Barierele geografice nu mai furnizează o protecţie naturală. În Europa şi în Statele Unite, simplii muncitori şi specialiştii în tehnologii sofisticate trebuie să facă faţă competiţiei globale. Clienţii occidentali care telefonează la o companie locală, se pot trezi vorbind cu un operator din India.
Scepticii au arătat limitele metaforei lui Friedman. Unul dintre ei a susţinut că pămîntul nu e plat, ci "plin de ţepi". O hartă în relief a activităţilor economice din lume va înregistra munţi de prosperitate şi multe văi ale deposedaţilor. Mai mult, distanţele sînt departe de a fi anulate. Chiar între vecinii cu bariere vamale scăzute, cum sînt cele dintre Canada şi Statele Unite, comerţul intern este mai dezvoltat decît cel transfrontalier. Seattle şi Vancouver sînt oraşe apropiate sub raport geografic, dar Vancouver este mai legat comercial de Toronto, decît de vecinul Seattle.
Aceste obiecţii nu pot fi ignorate, dar Friedman are dreptate într-o privinţă. Globalizarea, definită ca o interdependenţă la distanţe intercontinentale este la fel de veche ca şi istoria omenirii. Mărturie stau migraţia popoarelor şi a religiilor, comerţul pe anticul drum al mătăsii care a legat Europa medievală de Asia. Astăzi globalizarea este diferită, e mai rapidă şi mai consistentă.
După ce a fost instalat primul cablu transatlantic, în 1868, legătura dintre Europa şi America se realiza într-un minut. În 1919, John Maynard Keynes descria posibilitatea ca un englez să-şi folosească telefonul ca să comande mărfuri de pe tot globul, pe care să le primească la el acasă în aceeaşi după-amiază. Dar englezul lui Keynes era bogat şi prin aceasta excepţ
