* Cîinele şi pisica / The Squid and the Whale (SUA, 2005), de Noah Baumbach.
Walt (Jesse Eisenberg) are 16 ani. Fratele său, Frank (Owen Kline), are 12 ani. Locuiesc în Brooklyn împreună cu părinţii lor Bernard (Jeff Daniels) şi Joan (Laura Linney). Pînă într-o zi - din 1986 - cînd părinţii îi convoacă la o şedinţă de familie ca să le aducă la cunoştinţă destrămarea familiei. Dar - adaugă ei pe acelaşi ton raţional - Walt şi Frank nu trebuie să se teamă: se vor vedea la fel de des şi cu mama, şi cu tata - aceştia şi-au împărţit zilele săptămînii în mod egal. "Cum în mod egal, cînd sînt şapte?", întreabă Walt. Părinţii se grăbesc să explice - să le arate copiilor că stăpînesc la perfecţie aritmetica vieţii lor viitoare. La care copiii presează - "Şi cum aţi împărţit motanul?" -, intuind corect, dincolo de aparenţele de raţionalitate şi control, ceva înspăimîntător de defect şi de varză. Mai tîrziu, Frank e trezit din somn de mama sa. Aceasta a venit să-şi ascundă cărţile sub patul lui, căci - îi explică ea - Bernard e în stare să pretindă că sînt ale lui. Din momentul acela, ştii că Walt şi Frank au o mare problemă: părinţii lor, pe lîngă faptul că divorţează, mai sînt şi intelectuali. Mai rău decît atît, scriitori.
La un moment dat îl auzim pe Walt flituind un roman de Scott Fitzgerald pe acelaşi ton şi în aceiaşi termeni pe care i-a folosit şi tatăl său, mai devreme, ca să flituiască un roman de Dickens, şi înţelegem că uşurinţa paternă de a da verdicte, de a eticheta lucrurile şi oamenii, e un ideal pentru el - un model de dominare a lumii pe care, la 16 ani, n-o cunoaşte. Şi atunci începem să ne temem de influenţa lui Bernard asupra lui, mai ales că mai vedem un lucru: Bernard îşi foloseşte spiritul critic în acelaşi scop - pentru senzaţia de putere, de superioritate (unora dintre noi ni se poate întîmpla să recunoaştem în el, fără plăcere, ceva
