- Diverse - nr. 131 / 6 Iulie, 2006 Orele noastre libere Am sa incerc sa fac referiri numai la perioada primelor opt luni, cat am stat cu totii la hotelul din Phu My, cand intr-adevar a existat o viata de grup. Dupa ce ne-am mutat in Vung Tau, la 45 de km de Combinat, facand zilnic naveta, viata a devenit mai individuala, mai pe grupulete, raspanditi fiind in tot orasul. La inceput, in primele luni, tot timpul era destinat studiului, invatarii, iar putinele momente libere puteau fi usor umplute facand ceva sport in sala cu aparate, o bere la unul din nenumaratele birtulete din localitate, un suc de la "sucariile" care-l preparau direct din fructele ce le alegeai. Un alt loc foarte cautat de ai nostri era "internetul". Facilitatile de la hotel, in acest domeniu, erau mult sub setea de accesare a internetului, indeosebi pentru convorbirile cu cei de acasa. Numarul punctelor de "internet" (e prea mult spus "cafe"...) era foarte mare, chiar comparat cu un oras marisor de la noi. Ne-a surprins acest "soc electronic", raspandit peste tot in aceasta parte a Vietnamului. Dotarea acestor "net-uri " cum le numeau ai nostri nu era cu aparatura super moderna, erau chiar multe improvizatii, dar serveau scopului de a lua legatura cu lumea. Cu tot numarul lor mare, abia daca faceau fata solicitarilor tinerilor vietnamezi din Phu My si copiilor care te surprindeau de la ce varsta frageda, 3-4 ani deja, manevreaza tastatura ca niste dracusori. Mai socant decat toate era costul unei ore de accesare, de navigare pe "net": echivalentul a 4.000 de lei (vechi) si cu unele reduceri la copii! Daca doreai o intrevedere lux cu cei de acasa, respectiv video si sonora (la casti), pretul era de 16.000 lei/ora! As reveni la acele locuri in care se bea berea, si mai ales la denumirile pe care le-au dat baietii nostri, spre o mai usoara identificare, deoarece denumirile locale erau imposib