Se spune ca toata lumea se pricepe la fotbal si la politica. Dar cind fotbalul si politica se amesteca iese un cocktail de te ia durerea de cap. Personal, n-am nimic cu acest sport, desi manifestarile isterice si uneori chiar violente petrecute pe stadioane mi se par dezagreabile. Dar, in fine, este un sport care, se pare, descatuseaza energii mai ales in public, provocind bucurii si satisfactii nebanuite pentru cei care sint fani ai acestui sport. Asadar, daca reuseste sa aduca fericire, uneori in masa, fotbalul are latura lui benefica, dar mai ales populara. Tocmai de aceea politicienii nu rateaza prilejul de a se lipi de acest sport, macar accidental, siguri fiind ca vor cistiga cel putin un punctisor la capitolul imagine. Asa se explica de ce premierul Calin Popescu Tariceanu a dat cu piciorul in minge intr-un meci organizat in scopuri caritabile. Asa se explica de ce presedintele Basescu, dupa ce-si manifestase public dezacordul fata de atitudinea si limbajul grobian al lui Gigi Becali fata de primul ministru, s-a dus citeva ore mai tirziu sa bea un sprit cu acelasi Becali, dupa un meci spectaculos al Stelei. Asa se explica de ce PNG sta mai bine in sondaje decit PPCD. Asa se explica de ce si unii politicieni de Braila vor sa puncteze la capitolul imagine, legindu-si numele tot de fotbal. De data aceasta, de divizionara B Dacia Unirea, echipa Brailei care de multa vreme nu si-a mai bucurat fanii. Singurul succes notabil a fost ca in aceasta echipa a "crescut" Banel Nicolita. Repet, nu ma pricep la fotbal, dar totusi nu pot intelege cum a alunecat aceasta echipa din ce in ce mai jos. Nu pot pricepe ce s-a intimplat pe vremea lui Ion Susanu, cind in calitate de manager al SC Braigal a decis sa ia echipa sub aripa concernului condus de el si Dacia Unirea a ajuns sa joace in divizia A. Ce aveau atunci fotbalistii si acum n-au? Nu stiu si, dupa parerea mea, nici nu p