Nu stim cat de mult a fost lovita Romania in credibilitate de propunerea premierului privind retragerea trupelor din Irak, dar, cu siguranta, razboiul interminabil dintre presedinte si primul ministru a avut consecinte nefaste. De luni de zile, presedintele regreta public ca l-a numit pe Tariceanu premier, ba il scoate din surmenare si pe Stolojan si-l trimite ostentativ la incalzire, uitand ca a fost ales in functia suprema a statului in calitate de candidat al unei aliante unde PNL era vioara intai. Iar actualul presedinte al PNL este Calin Popescu Tariceanu. La Viena, la spital, din nou ostentativ, refuza sa-l primeasca pe primul ministru in vizita si sa mimeze, macar de ochii lumii occidentale, o minima concordie, in schimb la intoarcerea in patrie gaseste timp berechet sa stea la prajituri si taclale, inclusiv politice, cu Elena Udrea. Consilierul sau, acelasi Stolojan, fost fan Iliescu, reconvertit la liberalism de catre Valerica Stoica din considerente pur electorale, umbla prin filialele PNL si vrea sa rupa partidul. In declaratiile prezidentiale din ultima vreme, interne si internationale, premierul este umilit si decredibilizat in fel si chip. Pe de alta parte si premierul a facut o serie de gafe, incepand cu telefoanele date la Parchet in cazul fostului sau sef Dinu Patriciu si culminand cu decizia pripita de a-i lua in sfarsit fata presedintelui cu anuntarea retragerii din Irak. Tot acest razboi absurd a pus in pericol aderarea Romaniei la Uniunea Europeana. Din trei in trei luni, cand sa dea asigurari ferme, oficialii europeni ezita pana in ultima clipa, optand pentru formule de compromis. Realmente nu inteleg ce se petrece in Romania. Vad o tara plina de bube, care vrea in Uniune, dar care, in loc sa se despaducheze rapid, sta cu ochii la fugareala de desene animate dintre presedinte si premier. N-o fi Tariceanu un prim-ministru ideal, dar ce sa-i preti